A urmat un moment care a părut o eternitate. În cele din urmă, judecătorul a vorbit: „Instanța decide ca minora să rămână în grija tatălui.” Andrei n-a înțeles din prima. Ana a început să plângă și l-a strâns în brațe. Judecătorul a continuat: „Dragostea și implicarea unui părinte nu pot fi înlocuite de bani.” A bătut cu ciocănelul. Totul s-a terminat.

Andrei a ieșit din sală tremurând. Ioana și Maria au venit spre el. „Ți-am spus că va fi bine.” „Voi… ați vorbit cu el?” Maria a zâmbit. „Nu. N-a fost nevoie. Doar… a văzut.”

Un nou început

În ușa sălii, judecătorul s-a oprit o clipă. S-a uitat la Andrei, un gest scurt din cap. Pentru prima dată după mult timp, Andrei a simțit că nu mai luptă singur. A ridicat-o pe Ana în brațe. „Gata, puiule… suntem acasă.”