E imposibil de ignorat. Un coleg sugerează că a fost o glumă proastă, dar îngrijorarea apare. Amintirea privirii înspăimântate de ziua precedentă reapare imediat.
Când adevărul iese la iveală
În aceeași seară, clopoțelul a sunat din nou. Aceeași femeie. Același bebeluș, treaz de data aceasta. Dar fața îi era închisă, atitudinea mai încordată. Nu a cumpărat nimic. În șoaptă, a explicat că fugise pentru a-și proteja nepoata, că fusese găsită și că nu mai știa încotro să se întoarcă.
În acel moment, nu mai era vorba de doi euro. Era vorba de a face ceea ce părea corect. Ușa a fost încuiată, s-au dat apeluri, iar răspunsul a fost imediat. Personalul corespunzător a sosit și-a făcut timp să asculte, să observe, să evalueze situația și să asigure protecția.
