Ioana s-a așezat, neliniștită. Radu a împins dosarul spre ea.

— E un contract. Îți măresc salariul. Oficial. Și vom declara sarcina, ca să beneficiezi de tot ce ți se cuvine legal. Concediu maternal plătit. Asigurare. Tot.

Ioana îl privea fără să respire.

— În plus, am vorbit cu un medic bun. Te va consulta gratuit. Și… mama ta va avea parte de tratament la o clinică mai bună.

Ioana a izbucnit în plâns.

— De unde știți…?

Radu a zâmbit trist.

— Pentru că, uneori, înainte să ajutăm, trebuie să înțelegem.

Lacrimile i-au curs și lui. Nu mai plânsese de la înmormântarea Anei. Dar în ziua aceea a plâns. Pentru Ioana. Pentru copilul care urma să vină. Pentru șansa de a face ceva bun, într-o lume în care el pierduse deja atât. Ioana s-a ridicat și, fără să mai țină cont de reguli sau distanțe, l-a îmbrățișat.