— Pentru frățiorul meu… e mic… plânge… mama e la lucru și vine târziu… și nu mai aveam nimic acasă… În jur s-a făcut liniște, o liniște apăsătoare în care nimeni nu mai știe unde să se uite. Un bărbat și-a coborât privirea, iar o femeie a început să-și frământe mâinile. Polițistul a rămas câteva clipe fără să spună nimic, apoi a întrebat simplu: — Cât costă laptele și covrigul? — 9 lei, a răspuns casierița.

Gestul de bunătate

Polițistul a scos portofelul și a plătit. Apoi s-a întors spre Maria. — Doar atât aveai nevoie? Fetița a dat din umeri. — Împărțim… a spus încet. Polițistul a luat un coș și a întrebat: — Hai să vedem ce mai mănâncă frățiorul tău. Fetița l-a privit neîncrezătoare. — Biscuiți îi plac? — Da… mult… — Punem biscuiți. — Lapte mai luăm? — Luăm două.

O comunitate unită

Au trecut printre rafturi, adunând lucruri simple: ouă, orez, paste, mere, pâine, iaurt. Lucruri care pentru unii par banale, dar pentru alții înseamnă o săptămână fără griji. Oamenii din magazin priveau în tăcere, iar apoi o femeie s-a apropiat și a pus o cutie de cereale în coș. Un bărbat a adăugat ciocolată, iar cineva a pus scutece pentru copii. Când au ajuns la casă, coșul era plin.