„Te rog… copilul…” am implorat. Nu doar pentru mine, ci și pentru viața fragilă prinsă în acel loc ostil. Ethan ridică din nou bastonul. Nu se citea nicio îndoială în ochii lui. Doar certitudine, clădită în ani de zile în care scăpase nepedepsit.

Ultima speranță

Acum sunt văzut-o. Telefonul meu. La câțiva metri distanță. O ultimă șansă în haos. M-am repezit spre el, ignorând durerea, ignorând riscul. Pentru că uneori supraviețuirea nu este rațională. E instinctul. „Prinde-o!” a strigat Daniel, dovedind că nu era vorba doar de o singură persoană. Erau toți.

Degetele mele au atins ecranul. Am deschis conversația cu fratele meu, Jake. Singura persoană care putea rupe acest cerc vicios. Am tastat două cuvinte. „Ajutor. Vă rog.” Mesajul a fost trimis.

Schimbarea soartei

Câteva secunde mai târziu, Ethan a spart telefonul. Dar era prea târziu. M-a apucat de păr, șoptind amenințări, convins că nu vine nimeni. Că eram complet singură. El a greșit. Și greșeala aceea… avea să schimbe totul.