Nu mai căuta cu hărți și liste. Căuta cu inima. A ajuns în cartierul vechi, unde cândva fusese școala. Clădirea era acum renovată, gardul schimbat, totul părea mai nou. Dar ceva din aer era la fel. S-a sprijinit de mașină și a privit locul unde, cu ani în urmă, un copil flămând primise o șansă.

Atunci a văzut-o. La început, doar o siluetă. O femeie care ieșea dintr-o clădire mică, cu o pungă de cumpărături în mână. Mergea încet, obosită, dar demnă. Andrei a simțit cum i se strânge pieptul. Era imposibil. Dar pașii lui au pornit singuri.

Regăsirea emoționantă

— Mariana…? a spus încet. Femeia s-a oprit. Nu s-a întors imediat. Apoi, încet, și-a ridicat privirea. Aceiași ochi. Timpul trecuse peste ea. Viața nu fusese ușoară. Dar era ea. Fără îndoială.

— Andrei…? a șoptit. Pentru o clipă, lumea s-a oprit. Nu mai existau ani, bani, promisiuni pierdute. Doar doi copii care se regăsiseră. El a zâmbit, pentru prima dată cu adevărat după mult timp.