La câteva săptămâni după trecerea în neființă a lui, am primit un telefon de la bancă. Am crezut că sunt doar formalități administrative. În realitate, am aflat că fusese înființat un fond pe numele meu cu ani în urmă. Bunicul meu economisise până la ultimul bănuț pentru a-mi finanța studiile și a-mi asigura siguranța viitoare.

Scrisoarea care m-a marcat profund

Împreună cu documentele, am primit o scrisoare de la bunicul meu. În ea, el îmi explica că își dorea ca eu să-mi pot alege propriul drum, să-mi continui studiile, să călătoresc și să-mi construiesc viitorul fără a fi împiedicat de bani. Spunea că prefera să spună nu lucrurilor trecătoare pentru a spune da viitorului meu.

Într-un cufăr vechi, am descoperit și fotografii, desene din copilărie, rapoarte școlare, mici bilețele și chiar notițe despre visele mele. El păstrase totul, urmărea totul, în tăcere, cu mândrie.