A auzit vocea Ioanei.

— Stai liniștită, mamă, plătesc eu curentul săptămâna asta. Lasă că ne descurcăm.

Femeia bătrână a mângâiat-o pe obraz.

— Fata mea… și cu copilul?

Ioana a zâmbit forțat.

— Îl cresc eu. Cum m-ai crescut tu pe mine.

Cuvintele au lovit mai tare decât orice. Radu a înțeles. Nu pleca pentru distracție. Nu ascundea o aventură. Muncea suplimentar. Făcea curățenie la două scări de bloc și îngrijea bătrâni, ca să plătească medicamentele mamei ei. Și el o judecase. S-a întors la mașină cu ochii în lacrimi.

O ofertă neașteptată

În acea după-amiază, când Ioana a venit la lucru, l-a găsit așteptând-o în sufragerie. Pe masă era un dosar.

— Așază-te, te rog, i-a spus calm.